El Jem

"Amfitearu roman"

Acet mic oras de campie adaposteste un amfiteatru ce impresioneaza prin dimensiunile sale. Ce cauta aici, in mijlocul unui camp acoperit de livezi de maslin, cel mai mare vestigiu roman al Tunisiei? Maslinele au ele un rol.
El-Jem a fost fondat in perioada punica. In secolul al II-lea, sub stapanirea romana, el cunoaste prosperitatea si importantele recolte de masline de pe campurile invecinate l-au transformat intr-un mare centru la productiei de ulei. Un secol mai tarziu, aici au aparut vile luxoase si populatia a ajuns la 30 000 locuitori (mai mult ca in zilele noastre). Aceasta populatie avea nevoie de a fi animata si, astfel, a fost construit un amfiteatru cu o capacitate de 45 000 de locuri. Pentru a realiza spectacolul, oamenii se luptau intre ei pana la moarte, sau se opuneau animalelor salbatice. Orasul roman a fost distrus, in cele din urma, de catre invazia araba, dar amfiteatrul si alte cateva situri mai modeste ua supravietuit. Un festival international de muzica (mai ales muzica clasica, dar si Jazz) are loc aici vara si mii de lumanari lumineaza in acest timp edificiul.

Oras situat in regiunea Sahelului, fondat pe ruinele unei asezari punice: Thysdrus, este celebru pentru amfiteatrul roman al treilea ca dimensiune (mai mult de 30 000 spectatori) dupa cel din roma (45 000 spectatori) si cel din Capua (35 000 spectatori).
In perioada Cezariana primeste statutul de colonie romana pentru ca mai apoi sa fie integrat provinciei bizantine.
El Djem fiind amplasat intr-o zona puternic agricola pare sa se fi bucurat de o relativa prosperitate.
In secolul al II-lea, sub stapanirea romana, el cunoaste prosperitatea si importantele recolte de masline de pe campurile invecinate l-au transformat intr-un mare centru al productiei de ulei. Imparatii Vespasian si Titus au adus apa in oras contribuind esential la bunastarea si dezvoltarea acestuia. Pozitia sa la intersectie de drumuri comerciale si amplasamentul il transforma intr-o capitala a uleiului de masline.
Un secol mai tarziu, aici au aparut vile luxoase si populatia a ajuns la apogeul sau la 40 000 de locuitori (astazi mai sunt cca. 10 000 locuitori in zona). Aceasta populatie avea nevoie de distractie si, pentru aceasta, a fost construit un amfiteatru care putea primi peste 30 000 de spectatori, ce rivalizeaza cu cel de la Roma.

Dupa asasinarea imparatului Sever Alexandre si proclamarea lui Maxim in 235 d.Ch., presiunea fiscala exercitata in aceasta provincie a declansat o revolta a proprietarilor funciari ai Thysdru-ului sustinuti de taranii din Tunisia centrala. Proclamarea decaderii imparatului Maxim, la conducerea orasului vine proconsulul Gordien in anul 238 cu asentimentul Senatului de la Roma. Cu toate acestea fii acestuia, Gordien II este invins si ucis in acelasi an de trupele Legiunii a III-a, iar Gordien I se sinucide in Cartagina. In ciuda represiunii ce s-a abatut asupra regiunii, Thysdrus ramane un oras prosper pana la sfarsitul Imperiului. Perioada vandala si bizantina (sec. VII d. Hr.) anunta declinul orasului de acum inainte, avand situatia asemanatoate Sufetulei (Sbeitla de astazi), adica se afla la limita cu stepa si contactului cu triburile berbere veniti din Tripolitania. Ramasa doar cu amfiteatrul sau Thysdrus devine un imens castel-fort.

Amfiteatrul El Jem
In 230 d. Ch. a fost construit vestitul Colosseum care sa rivalizeze cu cel de la Roma.
Lungimea totala a elipsei amfiteatrului este de (149 m lungime, 124 m latime si 56 m inaltime), aproape de dimensiunile Colosseului Romei, cuprinzand, dupa tipicul roman doua arene, locuri speciale pentru aristocratie, scene speciale si inchisori pentru gladiatori, custi pentru animale si scoala speciala de instruire. Spre deosebire de Colosseumul din Roma, la El Djem arhitectii au prevazut doua pasaje subterane care conduceau spre arena de 65 m. Aici erau "anticamerele", unde fiarele si gladiatorii se pregateau de confruntare.
Finalizat in primii ani ai secolului III d.Ch., marele Colosseum african gazduia mai mult de 30 de mii de oameni dispusi sa savureze grozaviile desfasurate in arena, unde deliciul il constituia lupta gladiatorilor cu leii. Majoritatea acestor luptatori erau, spre deosebire de cei de la Roma, profesionisti. Ei se inrolau de buna voie in breasla respectiva, nefiind sclavi, prizonieri de razboi sau detinuti condamnati la moarte. Cautand gloria cu pretul vietii, ei puteau acumula averi considerabile numai din 8-10 confruntari anuale, daca supravietuiau. Exista si sansa ca o femeie de rang inalt sa doreasca sa se casatoreasca cu un astfel de gladiator, dupa numai trei victorii.
Din pacate, conflictele locale incepute dupa expansiunea araba (secolul VII d.Ch.) au condus la distrugerea in buna parte a zidurilor si gradenelor. O sectiune din inelele multiple, concentrice, alcatuite dintr-o multime de arcade suprapuse a fost distrusa complet de loviturile de tun otomane, in timpul unei rascoale cand locuitorii se baricadasera in amfiteatru.
Intr-adevar, coloseumul din El Jem este impresionant. Mult mai bine conservat decat cel din Roma, datorita faptului ca nu s-au folosit pietrele acestuia, pentru constructii locale fiind interzis prin religia araba fapt care nu s-a petrecut cu cel de la Roma de exemplu. Edificiul este inscris in Patrimoniul Mondial UNESCO. Amfiteatrul tunisian iti ofera senzatii unice de cum pui piciorul in arena.
In prezent, un festival international de muzica simfonica are loc aici in fiecare an la lumina a mii de luminari.